efuziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFUZIÚNE, efuziuni, s. f. 1. Manifestare, exteriorizare puternică a unor sentimente pozitive.
2. Difuziune a unui gaz printr-un înveliș poros.
3. Proces vulcanic de revărsare a magmei sub formă de lavă la suprafața pământului și de formare a unor produse vulcanice. [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. effusion, lat. effusio, -onis.efuziune (Dicționar de neologisme, 1986)EFUZIÚNE s.f. 1. Manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească.
2. Proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică.
3. Erupție vulcanică. [Pron.
-zi-u-, var.
efuzie s.f. / cf. fr.
effusion, lat.
effusio – răspândire].
efuziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFUZIÚNE s. f. 1. manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească. 2. proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică. 3. erupție vulcanică. (< fr.
effusion, lat.
effusio)
efuziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*efuziúne f. (lat.
effúsio, -ónis, ef-fúndere, a răspîndi, a vărsa. V.
con-fuziune). Vărsare:
mare efuziune de sînge. Fig. Manifestare de sentimente, pornire:
efuziune de amiciție. – Și
-úzie.efuziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efuziúne (-zi-u-) s. f.,
g.-d. art. efuziúnii; pl. efuziúniefuziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)efuziune f.
1. răspândire în afară:
efuziunea sângelui; 2. fig. împărtășirea sentimentelor:
efuziuni de amiciție.efuziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFUZIÚNE, efuziuni, s. f. 1. Manifestare, exteriorizare puternică a unor sentimente pozitive.
2. Difuziune a unui gaz printr-un înveliș poros.
3. Proces vulcanic de revărsare a magmei sub formă de lavă la suprafața pământului și de formare a unor produse vulcanice. [
Pr.:
-zi-u-] — Din
fr. effusion, lat. effusio, -onis.