eficient - explicat in DEX

eficient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EFICIÉNT, -Ă, eficienți, -te, adj. Eficace. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. efficient, lat. efficiens, -ntis.

eficient (Dicționar de neologisme, 1986)
EFICIÉNT, -Ă adj. Care-și face efectul; care produce un anumit efect (folositor); eficace. [Pron. -ci-ent. / < fr. efficient].

eficient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EFICIÉNT, -Ă adj. eficace. ◊ pozitiv, sigur. (< fr. efficient, lat. efficiens)

eficient (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eficient, -ă adj. (lat. effíciens, -éntis, d. effícere, a face, a îndeplini. V. suficient). Care produce un efect: soarele e cauza eficientă a călduriĭ.

eficient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eficiént (-ci-ent) adj. m., pl. eficiénți; f. eficiéntă, pl. eficiénte

eficient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eficient a. care produce un efect sigur: cauză eficientă.

eficient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EFICIÉNT, -Ă, eficienți, -te, adj. Eficace. [Pr.: -ci-ent] — Din fr. efficient, lat. efficiens, -ntis.