efectua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFECTUÁ, efectuez, vb. I.
Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [
Pr.:
-tu-a] – Din
fr. effectuer, lat. effectuare.efectua (Dicționar de neologisme, 1986)EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron.
-tu-a-, p.i. 3,6
-uează, ger.
-uând. / < fr.
effectuer].
efectua (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr.
effectuer, lat.
effectuare)
efectua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efectuá (a ~) (-tu-a) vb.,
ind. prez. 3
efectueáză, 1
pl. efectuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3
să efectuéze (-tu-e-); ger. efectuấnd (-tu-ând)efectua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFECTUÁ, efectuez, vb. I.
Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [
Pr.:
-tu-a] — Din
fr. effectuer, lat. effectuare.efectuà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)efectuà v. a pune în execuțiune, a săvârși:
a efectua un proiect.