efector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFECTÓR, efectori, s. m. (
Biol.; adesea adjectival)
1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare.
2. Substanță care modifică activitatea unor enzime. – Din
fr. effecteur, lat. effector.efector (Dicționar de neologisme, 1986)EFECTÓR, -OÁRE adj. (
Despre organe) De la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. //
s.m. Substanță care modifică activitatea unei enzime. [Cf. fr.
effectueur, lat.
efector].
efector (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFECTÓR, -OÁRE I.
adj., s. m. (organ) de la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. II. s. m. substanță care modifică activitatea unei enzime. (< fr.
effecteur, lat.
effector)
efector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFECTÓR, efectori, s. m. (Biol; adesea adjectival)
1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare.
2. Substanță care modifică activitatea unor enzime. — Din
fr. effecteur, lat. effector.