efectuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFECTUÁRE, efectuări, s. f. Acțiunea de
a efectua și rezultatul ei. [
Pr.:
-tu-a-] –
V. efectua.efectuare (Dicționar de neologisme, 1986)EFECTUÁRE s.f. Acțiunea de a efectua și rezultatul ei; facere, pregătire. [<
efectua].
efectuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efectuáre (-tu-a-) s. f.,
g.-d. art. efectuắrii (-tu-ă-); pl. efectuắriefectuare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFECTUÁRE, efectuări, s. f. Acțiunea de
a efectua și rezultatul ei. [
Pr.:
-tu-a-] –
V. efectua.