ediție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. ◊
Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității lui obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc.
Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar.
Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv.
2. Versiune.
3.Competiție sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. [
Var.:
edițiúne s. f.] – Din
fr. édition, lat. editio, -onis.ediție (Dicționar de neologisme, 1986)EDÍȚIE s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere, ale unei lucrări publicate o dată și la care s-a folosit același zaț tipografic. ◊
Ediție critică = ediție comentată a unui text (mai ales clasic, vechi);
ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv;
ediție princeps v.
princeps;
ediție specială = ediție suplimentară a unui ziar, a cărei apariție a fost determinată de un eveniment însemnat. ♦ Versiune.
2. Serie de întreceri sportive care se repetă periodic. [Gen.
-iei, var.
edițiune s.f. / cf. fr.
édition, it.
edizione, lat.
editio].
ediție (Marele dicționar de neologisme, 2000)EDÍȚIE s. f. 1. totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. ♦ ~ critică = ediție comentată a unui text (clasic, vechi etc.), însoțită de aparatul critic necesar; ~ definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ~ specială = ediție suplimentară a unui ziar, determinată de un eveniment însemnat. ◊ versiune. 2. serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă. (< fr.
édition, lat.
editio)
ediție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)edíție (-ți-e) s. f.,
art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)ediție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊
Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc.
Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar.
Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv.
2. Versiune.
3. Competiție sportivă care are loc periodic. [
Var.:
edițiúne s. f.] — Din
fr. édition, lat. editio, -onis.