edecliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDECLÍU, edeclii, s. m. (
Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din
tc. yedecli.edecliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)edeclíu (
înv.)
(-de-cliu) s. m.,
art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii (-cli-ii)edecliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDECLÍU, edeclii, s. m. (
Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la Curtea domnească. — Din
tc. yedecli.