edecar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDECÁR, edecari, s. m. Persoană care trage la edec (
1). –
Edec +
suf. -ar.edecar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)edecár s. m.,
pl. edecáriedecar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDECÁR, edecari, s. m. Persoană care trage la edec (
1). —
Edec +
suf. -ar.