edec (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)EDÉC, edecuri, s.n. Parâmă cu care se remorca de pe mal o ambarcație sau o navă împotriva curentului cursului de apă.
edec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊
Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei.
A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva.
2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar,
p. ext. persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din
tc. yedek.edec (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)edéc (edécuri), s. n. –
1. Odgon, legătură. –
2. Povară, încărcătură.
Tc. edek (Lokotsch 948),
cf. sb. jedek.edec (Dicționar de argou al limbii române, 2007)edec, edecuri s. n. (prst.) 1. client permanent și aproape impotent.
2. rudă de sânge.
3. servitor bătrân.
edec (Dicționaru limbii românești, 1939)edéc, edeclíŭ, V.
ĭedec...edec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)edéc s. n.,
pl. edécuriedec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊
Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei.
A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva.
2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar,
p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. — Din
tc. yedek.