ectoplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECTOPLÁSMĂ, ectoplasme, s. f. 1. Zonă periferică a citoplasmei celulare; hialoplasmă.
2. Substanță spirituală pe care spiritiștii susțin că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă. – Din
fr. ectoplasme.ectoplasmă (Dicționar de neologisme, 1986)ECTOPLÁSMĂ s.f. 1. (
Biol.) Strat superficial al protoplasmei celulare; hialoplasmă.
2. Substanță spirituală pe care spiritiștii pretind că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă. [< fr.
ectoplasme, cf. gr.
ektos – în afară,
plasma – formație].
ectoplasmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECTOPLÁSMĂ s. f. 1. strat superficial hialin al citoplasmei celulelor; hialoplasmă. 2. substanță spirituală pe care spiritiștii pretind că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă. (< fr.
ectoplasme)
ectoplasmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ectoplásmă (-to-plas-) s. f.,
g.-d. art. ectoplásmei; pl. ectoplásmeectoplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECTOPLÁSMĂ, ectoplasme, s. f. 1. Zonă periferică a citoplasmei celulare; hialoplasmă.
2. Substanță spirituală pe care spiritiștii susțin că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă. — Din
fr. ectoplasme.