ectopie - explicat in DEX

ectopie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECTOPÍE s. f. (Med.) Poziție anormală a unui organ; heterotopie. – Din fr. ectopie.

ectopie (Dicționar de neologisme, 1986)
ECTOPÍE s.f. Schimbare de loc. ♦ (Anat.) Deplasare sau poziție anormală (congenitală) a unui organ; heterotopie. [Gen. -iei. / < fr. ectopie, cf. gr. ek – în afară, topos – loc].

ectopie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECTOPÍE¹ s. f. (anat., bot.) poziție anormală a unui organ. (< fr. ectopie)

ectopie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-ECTOPÍE² elem. „deplasare, dislocare”. (< fr. -ectopie, cf. gr. ektopos, în alt loc)

ectopie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ectopíe s. f., art. ectopía, g.-d. ectopíi, art. ectopíei

ectopie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECTOPÍE s. f. (Med.) Anomalie de poziție a unui organ; heterotopie. — Din fr. ectopie.