ectoparazit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECTOPARAZÍT, -Ă, ectoparaziți, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Și substantivat) Care trăiește ca parazit pe suprafața corpului omului și al animalelor.
2. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă la suprafața organelor atacate. – Din
fr. ectoparasite.ectoparazit (Dicționar de neologisme, 1986)ECTOPARAZÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Parazit extern) care trăiește pe suprafața corpului unor ființe. [< fr.
ectoparasite].
ectoparazit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECTOPARAZÍT, -Ă adj., s. m. (parazit) pe suprafața unui organism viu. (< fr.
ectoparasite)
ectoparazit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ectoparazít adj. m.,
s. m.,
pl. ectoparazíți; adj. f.,
s. f. ectoparazítă, pl. ectoparazíteectoparazit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECTOPARAZÍT, -Ă, ectoparaziți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. (Purice, ploșniță, păduche etc.) care trăiește ca parazit pe suprafața corpului omului și al animalelor.
2. (Ciupercă parazită) al cărei miceliu se dezvoltă la suprafața organelor atacate. — Din
fr. ectoparasite.