ectazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECTAZÍE, ectazii, s. f. 1. Dilatare temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular.
2. Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. – Din
fr. ectasie.ectazie (Dicționar de neologisme, 1986)ECTAZÍE s.f. 1. (
Metr.) Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă.
2. Dilatare a unui organ cavitar, a unui conduct sau a unui vas sanguin. [Gen.
-iei. / < fr.
ectasie, cf. gr.
ektasis – extensiune].
ectazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECTAZÍE1 s. f. 1. (metr.) licență în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. 2. dilatare artificială a unui organ cavitar, a unui conduct sau vas sangvin. (< fr.
ectasie)
ectazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-ECTAZÍE2 elem. „dilatație, extensie”. (< fr.
-ectasie, cf.
gr. ektasis, lungire)
ectazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ectazíe s. f.,
art. ectazía, g.-d. art. ectazíei; pl. ectazíi, art. ectazíileectazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECTAZÍE, ectazii, s. f. 1. Dilatația temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular.
2. Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. — Din
fr. ectasie.