ecru - explicat in DEX

ecru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECRÚ adj. invar. De culoarea mătăsii nespălate, care nu a fost albită; bej-deschis. ♦ (Despre mătăsuri) Care nu a fost trecut prin apă clocotită. [Pr.: e-crü] – Din fr. écru.

ecru (Dicționar de neologisme, 1986)
ECRÚ adj.invar. (Franțuzism) De culoarea mătăsii nespălate, care nu a fost albit. ◊ Mătase ecru = mătase care nu a fost trecută prin apă clocotită. [Pron. -crü. / < fr. écru].

ecru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECRU CRü/ adj. inv., s.n. (de) culoarea mătăsii naturale nealbite. (< fr. écru)

ecru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ecru¹ [pron. ecrǘ] (e-cru) adj. invar.

ecru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*ecru² [pron. ecrǘ] (e-cru) s. n., art. ecru-ul

ecru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECRÚ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea mătăsii naturale nealbite; bej-deschis. ♦ (Despre mătăsuri) Care nu a fost trecut prin apă clocotită. 2. S. n. Culoare ecru (1). 3. S. n. Țesătură din fire de mătase care au suferit un proces de degomare parțială. [Pr.: e-crü] — Din fr. écru.