ecruisaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECRUISÁJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [
Pr.:
-cru-i-] – Din
fr. écrouissage.ecruisaj (Dicționar de neologisme, 1986)ECRUISÁJ s.n. Ecruisare. [< fr.
écrouissage].
ecruisaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECRUISÁJ s. n. ecruisare. (< fr.
écrouissage)
ecruisaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ECRUISÁJ (‹
fr.)
S. n. Stare a unui metal sau a unui aliaj caracterizată prin mărirea durității, a rezistenței și a anizotropiei și prin micșorarea rezilienței, a rezistenței la coroziune etc., rezultată în urma unor prelucrări mecanice prin deformare plastică.
ecruisaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ecruisáj (e-cru-i-) s. n.,
pl. ecruisájeecruisaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECRUISÁJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [
Pr.:
-cru-i-] — Din
fr. écrouissage.