ecpaia - explicat in DEX

ecpaia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] – Cf. tc. etba.

ecpaia (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ecpaiá, ecpaiéle, s.f. (înv.) 1. casa civilă a domnitorului; suită domnească. 2. personalul din serviciul unui mare demnitar. 3. clasă socială.

ecpaia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ecpaiá (ecpaiéle), s. f. – 1. (Înv.) Cortegiu. – 2. (Fam., Mold.) Mulțime, gloată, droaie. – Var. etpaia. Tc. (arab.) etba (Șeineanu, III, 50).

ecpaia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ecpaiá (înv.) s. f., art. ecpaiáua, g.-d. art. ecpaiélei; pl. ecpaiéle, art. ecpaiélele

ecpaia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] — Cf. tc. etba.

ecpaià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ecpaià f. 1. od. suită domnească, casa civilă a Domnului: Domnitorul împreună cu toată ecpaiaua sa FIL.; 2. clasă socială: ecpaiaua privilegiată, ecpaiaua cârmuirii AL. [Turc. ETBÁ].

ecpaĭa (Dicționaru limbii românești, 1939)
ecpaĭá și etpaĭá f. (turc. etba, d. ar. etba', pl. d. tabi, suită). Vechĭ. Suită domnească. Iron. Clasă socială (maĭ ales cea de sus), ceată, liotă (de chilipirgiĭ): ecpaĭaŭa bugetuluĭ.