ecotip - explicat in DEX

ecotip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECOTÍP, ecotipuri, s. n. Grup de plante din aceeași specie, cu anumite însușiri ereditare proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu. – Din fr. écotype.

ecotip (Dicționar de neologisme, 1986)
ECOTÍP s.n. Grup de plante sau animale din aceeași specie cu anumite însușiri ereditare proprii, dobândite sub influența condițiilor de mediu. [< fr. écotype].

ecotip (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECOTÍP s. n. biotip adaptat, prin acțiunea selecției în anumite condiții de mediu. (< fr. écotype)

ecotip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ecotíp s. n., pl. ecotípuri

ecotip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECOTÍP, ecotipuri, s. n. Grup de plante din aceeași specie, cu anumite însușiri ereditare proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu. — Din fr. écotype.