ecran - explicat in DEX

ecran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECRÁN, ecrane, s. n. 1. Suprafață mată, de obicei albă, de pânză, de hârtie etc., întinsă vertical, pe care se proiectează imagini produse de aparate de proiecție, folosită în cinematografie, în laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ◊ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasă, ramă și ecranul propriu-zis, confecționat din pânză acoperită cu o soluție specială. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticlă, plan sau ușor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent în punctele de incidență cu fasciculele de radiații electromagnetice, folosit în tuburile catodice, în instalații de raze X etc. 2. (Tehn.) Perete sau înveliș de protecție împotriva anumitor acțiuni fizice. – Din fr. écran.

ecran (Dicționar de neologisme, 1986)
ECRÁN s.n. 1. Suprafață (albă) pe care se proiectează imaginile cu un aparat de proiecție; (p. ext.) cinematograf. ◊ Micul ecran = televizor; (p. ext.) televiziune. 2. Perete, înveliș de protecție făcut împotriva unor acțiuni fizice. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. écran].

ecran (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECRÁN s. n. 1. suprafață mată (albă) pe care se proiectează imaginile cu un aparat de proiecție; (p. ext.) cinematograf. ♦ micul ~ = televizor. (p. ext.) televiziune. 2. perete, înveliș de protecție contra factorilor fizici externi. (< fr. écran)

ecran (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ecran, ecrane s. n. față, figură.

ecran (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ecrán n., pl. e saŭ urĭ (fr. écran, cuv. germ.). Tablă verticală care se pune în fața sobeĭ ca să oprească căldura. Fiz. Suprafață albă (pînză întinsă) pe care se proĭectează imaginile (ca la cinematograf). V. fotogenic.

ecran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ecrán (e-cran) s. n., pl. ecráne

ecran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECRÁN, ecrane, s. n. 1. Suprafață mată, de obicei albă, de pânză, de hârtie etc., dispusă vertical, pe care se proiectează imagini reale produse de aparate de proiecție, folosită în cinematografie, în laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ◊ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasă, ramă și ecranul propriu-zis, confecționat din pânză acoperită cu o soluție specială. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticlă, plan sau ușor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent în punctele de incidență cu fasciculele de radiații electromagnetice, folosit în tuburile catodice, în instalații de raxe X etc. 2. (Tehn.) Perete sau înveliș de protecție împotriva anumitor acțiuni fizice exterioare. — Din fr. écran.