ecospecie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECOSPÉCIE, ecospecii, s. f. (
Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai multe ecotipuri, ai cărui membri se pot reproduce între ei fără ca descendenții să degenereze. – Din
engl. ecospecies.ecospecie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECOSPÉCIE s. f. (biol.) specie fără izolare geografică, numai prin izolare genetică și ecologică. (< engl.
ecospecies)
ecospecie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ecospécie (e-cos-, -ci-e/e-co-spe-) s. f.,
g.-d. art. ecospéciei; pl. ecospécii, art. ecospéciile (-ci-i-)ecospecie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECOSPÉCIE, ecospecii, s. f. (
Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai multe ecotipuri, ai cărui membri se pot reproduce între ei fără ca descendenții să degenereze. — Din
engl. ecospecies.