economat - explicat in DEX

economat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECONOMÁT, economate, s. n. (Ieșit din uz) Magazin de aprovizionare în cadrul unei întreprinderi și instituții, care avea drept scop procurarea bunurilor de consum de primă necesitate pentru salariați și pentru familiile lor. – Din fr. économat.

economat (Dicționar de neologisme, 1986)
ECONOMÁT s.n. (În trecut) Magazin care aproviziona salariații unor întreprinderi. [Pl. -te, -turi. / < fr. économat].

economat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECONOMÁT s. n. magazin care aprovizionează salariații unor întreprinderi. (< fr. économat)

economat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*economát n., pl. e (fr. économat). Funcțiunea de econom. Bĭurou luĭ. – Și iconomat (după iconom).

economat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
economát s. n., pl. economáte

economat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
economat n. însărcinarea economului, biuroul său.

economat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECONOMÁT, economate, s. n. Magazin în care se vând salariaților unor întreprinderi, firme, pensionari etc. produse de primă necesitate (la un preț mai scăzut). Din fr. économat.