ecolocație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECOLOCÁȚIE s. f. Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. – Din
fr. écholocation.ecolocație (Dicționar de neologisme, 1986)ECOLOCÁȚIE s.f. (
Tehn.) Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. [Gen.
-iei. / < fr.
echolocation].
ecolocație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECOLOCÁȚIE s. f. 1. reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. 2. (biol.) mod de orientare a unor organisme cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole. (< fr.
écholocation)
ecolocație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ECOLOCAȚÍE (‹
fr.)
s. f. Modalitate de orientare a unor organisme în mediu cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole (obiecte, alte viețuitoare) existente la anumite mamifere (
ex. lilieci, delfini) și la insecte.
ecolocație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECOLOCÁȚIE s. f. Modalitate de orientare a unor organisme în mediu cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole. — Din
fr. écholocation.