ecografie - explicat in DEX

ecografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECOGRAFÍE s. f. (Med.) Metodă de diagnosticare prin ultrasunete; ultrasonografie. – Din fr. échographie.

ecografie (Dicționar de neologisme, 1986)
ECOGRAFÍE s.f. Metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore. [Gen. -iei. / < fr. échographie].

ecografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECOGRAFÍE¹ s. f. 1. metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore; ultrasonografie. 2. impulsie morbidă, la unii alienați, de a repeta de mai multe ori unele cuvinte scrise. (< fr. échogramine, engl. echogram)

ecografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECOGRAFÍE² s. f. studiul evoluției mediului înconjurător. (< fr. écographie)

ecografie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ECOGRAFÍE (‹ fr.) s. f. Metodă de explorare a structurilor vii ale organismelor cu ajutorul reflexiei ultrasunetelor, care măsoară adâncimea și situarea acestor structuri (e. simplă) și obține imagini ale formei lor (ecotomografie). Se utilizează ca tehnică de diagnosticare în neurologie, oftalmologie, obstretică, cardiologie, urologie, în afecțiunile pulmonare, hepatice, gastrice.

ecografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*ecografíe (-co-gra-) s. f., art. ecografía, g.-d. art. ecografíei; pl. ecografíi, art. ecografíile

ecografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECOGRAFÍE, ecografii, s. f. (Med.) Metodă de explorare a structurilor vii ale organismelor cu ajutorul reflexiei ultrasunetelor; ultrasonografie. — Din fr. échographie.