ecluza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECLUZÁ, ecluzez, vb. I.
1. Tranz. A închide cu o ecluză.
2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din
fr. écluser.ecluza (Dicționar de neologisme, 1986)ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză.
2. intr. (
Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr.
écluser].
ecluza (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr.
écluser)
ecluza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ecluzá (a ~) (e-clu-) vb.,
ind. prez. 3
ecluzeázăecluza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECLUZÁ, ecluzez, vb. I.
1. Tranz. A închide cu o ecluză.
2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. — Din
fr. écluser.