ecluzist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECLUZÍST, -Ă, ecluziști, -ste, s. m. și
f. Lucrător la ecluză. –
Ecluză +
suf. -ist.ecluzist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECLUZÍST, -Ă s. m. muncitor la ecluză. (< ecluză + -ist)
ecluzist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECLUZÍST, -Ă, ecluziști, -ste, s. m. și
f. Lucrător la ecluză. —
Ecluză +
suf. -ist.