eclozionator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECLOZIONATÓR, eclozionatoare, s. n. Compartiment al incubatorului în care are loc procesul de ieșire a puilor din ou. [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. éclosionnateur.eclozionator (Dicționar de neologisme, 1986)ECLOZIONATÓR s.n. Compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din găoace. [Pron.
-zi-o-. / < fr.
éclosionateur].
eclozionator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECLOZIONATÓR s. n. compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din ou. (< fr.
éclosionnateur)
eclozionator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eclozionatór (e-clo-zi-o-) s. n.,
pl. eclozionatoáreeclozionator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECLOZIONATÓR, eclozionatoare, s. n. Compartiment al incubatorului în care are loc ecloziunea (
1). [
Pr.:
-zi-o-] — Din
fr. éclosionnateur.