eclisă - explicat in DEX

eclisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse.

eclisă (Dicționar de neologisme, 1986)
ECLÍSĂ s.f. 1. Placă de lemn sau de metal care servește la înnădirea a două piese (mai ales a șinelor de cale ferată). 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. éclisse].

eclisă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECLÍSĂ s. f. 1. placă de lemn, de metal etc. care servește la înnădirea a două piese alăturate prin șuruburi, nituri sau sudură. 2. partea laterală a unui instrument cu coarde, care leagă de jur-împrejur cele două fețe. (< fr. éclisse)

eclisă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eclísă f., pl. e (fr. éclisse). Placă de fer [!] care unește o șină de cale ferată cu alta.

eclisă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eclísă (e-cli-) s. f., g.-d. art. eclísei; pl. eclíse

eclisă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. — Din fr. éclisse.