eclipsare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de
a (se) eclipsa. –
V. eclipsa.eclipsare (Dicționar de neologisme, 1986)ECLIPSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) eclipsa și rezultatul ei. [<
eclipsa].
eclipsare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eclipsáre (e-clip-) s. f.,
g.-d. art. eclipsắrii; pl. eclipsắrieclipsare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de
a (se) eclipsa. —
V. eclipsa.