ecliptic - explicat in DEX

ecliptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECLÍPTIC, -Ă ecliptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Orbită imaginară descrisă de soare în mișcarea lui anuală aparentă pe sfera cerească. 2. Adj. Privitor la ecliptică (1), raportat la ecliptică. Coordonate ecliptice. – Din fr. écliptique.

ecliptic (Dicționar de neologisme, 1986)
ECLÍPTIC, -Ă adj. Referitor la ecliptică. ◊ Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească. [Cf. fr. écliptique, gr. ekleiptikos].

ecliptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECLÍPTIC, -Ă I. adj. referitor la ecliptică. ♦ coordonate ĕ = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească. II. s. f. orbită descrisă de Soare în mișcarea lui aparentă anuală pe bolta cerească. ♦ axa čii = diametru al sferei cerești perpendicular pe planul eclipticii. (< fr. écliptique)

ecliptic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eclíptic, -ă adj. (vgr. ekleiptikós). Relativ la eclipsă. S. f. Orbită pe care soarele pare c´o descrie în prejuru [!] pămîntuluĭ considerat ca fix. Orbită pe care o descrie pămîntu în mișcarea luĭ anuală și pe care se produc eclipsele.

ecliptic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eclíptic (referitor la ecliptică) (e-clip-) adj. m., pl. eclíptici; f. eclíptică, pl. eclíptice

ecliptic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECLÍPTIC, -Ă, ecliptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cerc imaginar rezultat prin intersecția planului orbitei Pământului cu sfera cerească și care constituie traiectoria descrisă de Soare în mișcarea sa aparentă. 2. Adj. privitor la ecliptică (1), raportat la ecliptică. Coordonate ecliptice. — Din fr. écliptique.