eclipsa - explicat in DEX

eclipsa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

eclipsa (Dicționar de neologisme, 1986)
ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].

eclipsa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)

eclipsa (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
eclipsa, eclipsez v. r. a pleca pe furiș, a se face nevăzut

eclipsa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză

eclipsa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. — Din fr. éclipser.

eclipsà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eclipsà v. 1. a întrerupe lumina unui astru; 2. fig. a întuneca, a covârși: a eclipsa pe rivalii săi; 3. a dispare: s´a eclipsat.