echipa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHIPÁ, echipez, vb. I.
Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦
Refl. A-și pune echipamentul;
p. gener. a se îmbrăca.
2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din
fr. équiper.echipa (Dicționar de neologisme, 1986)ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦
refl. A se pregăti pentru o acțiune; (
p. ext.) a se îmbrăca. [< fr.
équiper].
echipa (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr.
équiper)
echipa (Dicționar de argou al limbii române, 2007)echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș.
echipa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echipá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
echipeázăechipa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHIPÁ, echipez, vb. I.
Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦
Refl. A-și pune echipamentul;
p. gener. a se îmbrăca.
2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. — Din
fr. équiper.echipà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.