echinoderm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHINODÉRM, echinoderme, s. n. (La
pl.) Încrengătură de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din plăci, și care se mișcă cu ajutorul ambulacrelor; (și la
sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din
fr. échinodermes.echinoderm (Dicționaru limbii românești, 1939)*echinodérm n., pl.
e (vgr.
ehînos, aricĭ, și
dérma, pele [!]).
Zool. Animal din clasa care are ca tip
steaŭa de mare și
ursiniĭ, al căror înveliș seamănă a pele de aricĭ. V.
radiar, radiolar.echinoderm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echinodérm s. n.,
pl. echinodérmeechinoderm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHINODÉRM, echinoderme, s. n. (La
pl.) Încrengătură de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din plăci, și care se deplasează cu ajutorul ambulacrelor; (și la
sg.) animal care face parte din această încrengătură. — Din
fr. échinoderme.