echipament - explicat in DEX

echipament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive și de mecanisme, împreună cu elementele de legătură, aparținând unei instalații, unei mașini etc. și îndeplinind o anumită funcție în cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații care servește pentru controlul zborului și funcționării motorului unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement.

echipament (Dicționar de neologisme, 1986)
ECHIPAMÉNT s.n. 1. Totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva. ◊ Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție. 2. Totalitatea pieselor și a dispozitivelor unei mașini, ale unei instalații etc. care îi asigură buna funcționare. [Pl. -te, -turi. / < fr. équipement].

echipament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECHIPAMÉNT s. n. 1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva. ♦ ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție. 2. ansamblu de piese și dispozitive ale unei mașini, instalații etc. care îi asigură buna funcționare. (< fr. équipement)

echipament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*echipamént n., pl. e (fr. équipement). Acțiunea de a echipa. Obĭecte care servesc acesteĭ acțiunĭ: echipamentu unuĭ soldat (armele și îmbrăcămintea). V. munițiune.

echipament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
echipamént s. n., pl. echipaménte

echipament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
echipament n. tot ce servă la înarmarea și îmbrăcămintea soldaților: depozit de echipament.

echipament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. 2. Ansamblul pieselor, dispozitivelor, aparatelor și mașinilor care deservesc un sistem tehnic. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații folosite la controlul zborului și conducerii unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție. — Din fr. équipement.