echipartiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHIPARTÍȚIE, echipartiții, s. f. Repartizare egală a unei substanțe, a unei forțe etc. între diversele componente ale unui ansamblu. – Din
fr. équipartition.echipartiție (Dicționar de neologisme, 1986)ECHIPARTÍȚIE s.f. Repartizare egală (a unor substanțe, a unei forțe etc.) între diversele componente ale unui tot. [Gen.
-iei. / < fr.
équipartition].
echipartiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHIPARTÍȚIE s. f. 1. repartizare egală a unei substanțe, forțe etc. între diversele componente ale unui tot. 2. ipoteză potrivit căreia datele se repartizează uniform în interiorul fiecărei clase a unei serii statistice. (< fr.
équipartition)
echipartiție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ECHIPARTÍȚIE (‹
fr.; {s}
echi- +
lat. partitio „împărțire”)
s. f. Repartizare egală a unei substanțe, a unei forțe etc. între diversele componente ale unui ansamblu. ◊
Echipartiția energiei = lege a mecanicii statistice clasice, conform căreia energiile cinetice medii, care revin fiecăruia dintre gradele de libertate ale atomilor sau ale moleculelor, sunt egale.
echipartiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echipartíție ( -ți-e) s. f.,
art. echipartíția (-ți-a), g.-d. art. echipartíției; pl. echipartíții, art. echipartíțiile (-ți-i-)echipartiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHIPARTÍȚIE, echipartiții, s. f. Repartizare egală a unei substanțe, a unei forțe etc. între diversele componente ale unui ansamblu. — Din
fr. équipartition.