echipare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHIPÁRE, echipări, s. f. Acțiunea de
a (se) echipa și rezultatul ei; îmbarcare; pregătire; înzestrare. –
V. echipa.echipare (Dicționar de neologisme, 1986)ECHIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare; pregătire; înzestrare. [<
echipa].
echipare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echipáre s. f.,
g.-d. art. echipắrii; pl. echipắriechipare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHIPÁRE, echipări, s. f. Acțiunea de
a (se) echipa și rezultatul ei; îmbarcare; pregătire; înzestrare. —
V. echipa.