echină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele.
2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din
fr. échine, it. echino.