echingiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHINGÍU, echingii, s. m. (
Înv.) Călăreț turc folosit în recunoașteri. – Din
tc. akınci.echingiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echingíu v. achingíuechingiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHINGÍU s. m. v. achingiu.