echilibrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) just proporționat unul față de altul.
2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. –
V. echilibra. Cf. fr. équilibré.echilibrat (Dicționar de neologisme, 1986)ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (
Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat.
2. (
Fig.; despre oameni) Cumpănit, ponderat. [<
echilibra].
echilibrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. în stare de echilibru. ◊ (despre valori, prețuri, bugete) just proporționat. 2. (fig.; despre oameni) cumpănit, ponderat. (< echilibra)
echilibrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat unul față de altul.
2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. —
V. echilibra. Cf. fr. équilibré.