echilibrist - explicat in DEX

echilibrist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECHILIBRÍST, -Ă, echilibriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care s-a specializat în echilibristică. 2. Fig. (Persoană) care se strecoară cu îndemânare printre dificultăți. – Din fr. équilibriste.

echilibrist (Dicționar de neologisme, 1986)
ECHILIBRÍST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în echilibristică. 2. (Fig.) Cel care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, al minciunii etc. [Cf. fr. équilibriste].

echilibrist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECHILIBRÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în echilibristică. 2. (fig.) cel care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, minciunii etc. (< fr. équilibriste)

echilibrist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*echilibríst, -ă s. (d. echilibru). Persoană care stă în echilibru pe o sîrmă întinsă orĭ alt-ceva și jonglează.

echilibrist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
echilibríst (-li-brist) s. m., pl. echilibríști

echilibrist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
echilibrist m. artist gimnastic care știe a se menține în echilibru.

echilibrist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECHILIBRÍST, -Ă, echilibriști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care s-a specializat în echilibristică. 2. Fig. Persoană care se strecoară cu îndemânare printre dificultăți. — Din fr. équilibriste.