ebonită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EBONÍTĂ, ebonite, s. f. Material plastic obținut de obicei prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorosive, numeroase întrebuințări în industrie. [
Var.:
ebonít s. n.] – Din
fr. ébonite.