eboșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EBOȘÁ, eboșez, vb. I.
Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor interioare sau uniformizării materialului respectiv. – Din
fr. ébaucher.eboșa (Dicționar de neologisme, 1986)EBOȘÁ vb. I. tr. A prelucra (prin așchiere, prin găurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V.
degroșa.
2. A da o primă formă unei opere de artă. [P.i. 3,6
-șează, ger.
-șând. / < fr.
ébaucher].
eboșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)EBOȘÁ vb. tr. 1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc. 2. a da o primă formă unei opere de artă; a schița. (< fr.
ébaucher)
eboșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eboșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
eboșeáză, 1
pl. eboșắm; conj. prez. 3
să eboșéze; ger. eboșấndeboșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EBOȘÁ, eboșez, vb. I.
Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor interioare sau uniformizării materialului respectiv. — Din
fr. ébaucher.