eșua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EȘUÁ, eșuez, vb. I.
Intranz. 1. (Despre vapoare; la
pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă.
2. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [
Pr.:
-șu-a] – Din
fr. échouer.eșua (Dicționar de neologisme, 1986)EȘUÁ vb. I. intr.1. (
Despre nave) A se împotmoli în nisip, a se așeza cu fundul pe un banc de nisip.
2. (
Fig.) A nu reuși, a nu izbuti, a avea un eșec. [Pron.
-șu-a, p.i. 3,6
-uează, ger.
-uând. / < fr.
échouer].
eșua (Marele dicționar de neologisme, 2000)EȘUÁ vb. intr. 1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puțin adâncă. 2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol). 3. a suferi un eșec. 4. (fig.) a nu reuși. (< fr.
échouer)
eșua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eșuá (a ~) (-șu-a) vb.,
ind. prez. 3
eșueáză, 1
pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3
să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)eșua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EȘUÁ, eșuez, vb. I.
Intranz. 1. (Despre vapoare; la
pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă.
2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [
Pr.:
-șu-a] — Din
fr. échouer.