eșarfă - explicat in DEX

eșarfă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EȘÁRFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. [Var.: eșárpă s. f.] – Din fr. écharpe.

eșarfă (Dicționar de neologisme, 1986)
EȘÁRFĂ s.f. 1. Șal, fular, bandă de mătase, de stofă care este purtată de femei ca podoabă. 2. Fâșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții etc. 3. Bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susținerea antebrațului. [< fr. écharpe].

eșarfă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EȘÁRFĂ s. f. 1. șal, fular de mătase, de lână care este purtat de femei ca podoabă. 2. fâșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții. 3. bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susținerea antebrațului. (< fr. écharpe)

eșarfă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eșárfă (batic) s. f., g.-d. art. eșárfei; pl. eșárfe

eșarfă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EȘÁRFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. [Var.: eșárpă s. f.] — Din fr. écharpe.