eșantiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I.
Tranz. 1. (
Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare.
2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. échantillonner.eșantiona (Dicționar de neologisme, 1986)EȘANTIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. ♦ A tăia un eșantion.
2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obțină un rezultat reprezentativ, ca și când ar fi interogată întreaga colectivitate. [Pron.
-ti-o-. / < fr.
échantillonner].
eșantiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)EȘANTIONÁ vb. tr. 1. a confrunta eșantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmează a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua eșantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr.
échantillonner)
eșantiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb.,
ind. prez. 3
eșantioneázăeșantiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I.
Tranz. 1. (
Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare.
2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [
Pr.:
-ti-o-] — Din
fr. échantillonner.