eșafodaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții.
2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din
fr. échafaudage.eșafodaj (Dicționar de neologisme, 1986)EȘAFODÁJ s.n. 1. Schelă (pentru lucrul la înălțime al muncitorilor).
2. (
Fig.) Ansamblu de fapte, de argumente etc. mai mult sau mai puțin utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. [Var.
eșafodagiu s.n. / < fr.
échafaudage].
eșafodaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)EȘAFODÁJ s. n. 1. construcție provizorie, pentru lucrul la înălțime al muncitorilor. 2. (fig.) ansamblu de fapte, argumente, date etc. utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. (< fr.
échafaudage)
eșafodaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*eșafodáj n., pl.
e (fr.
échafaudage). Schele, lemnărie în prejuru [!] uneĭ construcțiunĭ.
eșafodaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eșafodáj s. n.,
pl. eșafodájeeșafodaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eșafodaj n.
1. schele;
2. fig. fundament:
întins eșafodaj de tiranii BĂLC.
eșafodaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții.
2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. — Din
fr. échafaudage.