eșafod (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)EȘAFÓD, eșafoduri, s.n. (În evul mediu) Platformă în piețele publice, pe care erau executați condamnații la moarte.
eșafod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte;
p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [
Pl. și:
eșafoade] – Din
fr. échafaud.eșafod (Dicționar de neologisme, 1986)EȘAFÓD s.n. Platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția în unele țări a condamnaților la moarte; (
p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl.
-oduri, -oade. / < fr.
échafaud].
eșafod (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)eșafód (-duri), s. n. – Platformă pe care erau executați condamnații la moarte.
Fr. échafaud. –
Der. eșafoda, vb. (a construi, a combina), din
fr. échafaudar; eșafodaj, s. n., din
fr. échafaudage.eșafod (Marele dicționar de neologisme, 2000)EȘAFÓD s. n. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului). (< fr.
échafaud)
eșafod (Dicționaru limbii românești, 1939)*eșafód n., pl.
oade (fr.
échafaud, din
chafaud, care vine d. lat. pop.
catafálicum, d. vgr.
katá, jos, și lat.
fala, turn de lemn, de unde și it.
catafalco. V.
catafalc). Podea rîdicată [!] p. executarea criminalilor.
eșafod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eșafód s. n.,
pl. eșafódurieșafod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eșafod n. podeală ridicată pentru execuțiunea criminalilor (= fr.
échafaud).
eșafod (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în Evul Mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte;
p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [
Pl. și:
eșafoade] — Din
fr. échafaud.