euritmie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EURITMÍE, euritmii, s. f. 1. Armonie de sunete, de linii, de mișcări etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc.).
2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice.
3. (
Med.) Ritm regulat al pulsului. [
Pr. e-u-] – Din
fr. eurythmie, it. euritmia.euritmie (Dicționar de neologisme, 1986)EURITMÍE s.f. 1. Îmbinare armonioasă a elementelor componente ale unei opere de artă (sunete, mișcări, linii etc.).
2. Funcționare regulată a oricărei activități organice ritmice. ♦ Ritm regulat al pulsului. [Gen.
-iei. / < fr.
eurythmie, lat.
eurythmia, cf. gr.
eu – bine,
rhythmos – ritm].
euritmie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EURITMÍE s. f. 1. îmbinare armonioasă de sunete, linii, proporții etc. 2. (med.) ritm regulat al pulsului. 3. funcționare regulată a oricărei activități organice ritmice. (< fr.
eurythmie, lat.
eurhythmia, gr.
eurythmia)
euritmie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)euritmíe (e-u-) s. f.,
art. euritmía, g.-d. art. euritmíei; pl. euritmíi, art. euritmíileeuritmie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)euritmie f.
1. proporțiuni arhitectonice frumoase;
2. armonie muzicală.
euritmie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EURITMÍE, euritmii, s. f. 1. Armonie de sunete, de linii, de mișcări etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc.).
2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice.
3. (
Med.) Ritm regulat al pulsului. [
Pr. -e-u-] — Din
fr. eurythmie, it. euritmia.eŭritmie (Dicționaru limbii românești, 1939)*eŭritmíe f. (vgr.
eurythmia, d.
eû, bine, și
rythmós, ritm). Proporțiunĭ arhitectonice frumoase. Armonie muzicală.
Fig. Just echilibru al facultăților.