eŭdiometru - explicat in DEX

eudiometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di-o-] – Din fr. eudiomètre.

eudiometru (Dicționar de neologisme, 1986)
EUDIOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat folosit la analiza volumetrică a gazelor și la sinteza, sub influența unei descărcări electrice, a diverselor corpuri gazoase. [Pron. e-u-di-o-. / < fr. eudiomètre, cf. gr. eudia – timp frumos, metron – măsură].

eudiometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EUDIOMÉTRU s. n. aparat folosit la analiza volumetrică a gazelor și la sinteza, sub influența unei descărcări electrice, a diverselor corpuri gazoase. (< fr. eudiomètre)

eudiometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eudiométru (aparat pentru eudiometrie) (e-u-di-o-me-tru) s. n., art. eudiométrul; pl. eudiométre

eudiometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat electric alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di- o-] — Din fr. eudiomètre.

eŭdiometru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eŭdiométru n., pl. e (vgr. eúdios, senin, liniștit, eudía, seninătate, liniște, și metron, măsură). Fiz. Un instrument p. analiza orĭ sinteza aeruluĭ și a altor gazurĭ: eŭdiometru cu mercur.