dăunător - explicat in DEX

dăunător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

dăunător (Dicționar de neologisme, 1986)
DĂUNĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. (Vietate, animal) vătămător (mai ales pentru culturile agricole). [< dăuna + -tor].

dăunător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*dăunătór² (dă-u-) s. m., pl. dăunătóri

dăunător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăunătór¹ (dă-u-) adj. m., pl. dăunătóri; f. sg. și pl. dăunătoáre

dăunător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Organism animal sau vegetal care atacă plante, culturi agricole sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] — Dăuna + suf. -ător.