dăuli - explicat in DEX

dăuli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec.

dăuli (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
dăulí, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca„.

dăuli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăulí (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulésc, imperf. 3 sg. dăuleá; conj. prez. 3 să dăuleáscă

dăuli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. — Var.: dăolí vb. IV] — Et. nec.