dăscălitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DĂSCĂLITÚRĂ,dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. -tură.
dăscălitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dăscălitúră (rar) s. f., g.-d. art. dăscălitúrii; pl. dăscălitúri
dăscălitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DĂSCĂLITÚRĂ,dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală. — Dăscăli + suf. -tură.